Ușa camerei lui se închide tot mai des. Un clic scurt, și seara voastră s-a terminat.
Îi spui de zece ori același lucru. Îți auzi vocea cum urcă, maxilarul se strânge, iar după aceea rămâi cu un gust amar.
Îl întrebi cum a fost la școală. Primești un „nu știu” spus cu privirea în jos, și atât.
Te uiți la el și îți amintești copilul mic care îți povestea tot. Îți pui palma în piept, fără să îți dai seama.
E unsprezece noaptea, casa e liniștită, doar telefonul tău mai luminează. Cauți răspunsuri pe Google, în ChatGPT, oriunde.
Dacă te-ai regăsit măcar într-una, nu ești singură și nu ai greșit nimic.
Între voi s-a strecurat un cod pe care nici el nu știe să îl explice.
Ghidul e prima traducere. Invizibilul începe să devină vizibil.