”Pentru ca relația dintre tine și copilul tău să fie armonioasă, cineva trebuie să asculte și cineva să vorbească.”
Bine, bine..., vei spune, știam și asta... Așa și?...

Azi mi-am propus să îți vorbesc despre ascultare și să îți dau 5 pași de care te poți folosi pentru ca tu, părinte drag, să fii ascultat nu doar auzit. 
Despre cum să ai un mesaj cu impact asupra copilului tău îți voi spune într-un articol viitor.
Și dacă mă urmărești pe pagina de Facebook probabil că ai observat că am postat acest citat și am primit următorul comentariu:
”În relația cu copiii, prima dată te doare gura și apoi te dor urechile" așa îmi spunea bunica. 
Ascultarea activă e importantă de ambele părți.
Iar eu îți voi vorbi în continuare de ascultarea activă, ea nu poate exista decât dacă există contact vizual și dacă ești prezent. 
Contactul vizual îți va permite să îi observi starea lui de spirit. Iar prezent fiind, vei putea observa schimbările din vocea sa, ceea te va face să înțelegi care va fi pasul următor în conversația voastră.

Deci primul pas este:
1. Asigură-te că ești atent(ă) și stabilește contact vizual cu copilul tău.
Cu siguranță că toate discuțiile voastre sunt așa cum ți le dorești și te trezești că îți spune că tocmai a făcut exact pe dos de cum i-ai explicat și îndrumat. Te-ai folosit de poveștile tale personale și...
Tot degeaba, a făcut exact cum a vrut el.
Tu simți că ți se urcă tensiunea și dacă nu respiri acum adânc, vei exploda. 
Știi, chiar așa respiră... apoi...

Pasul doi: 
2. Empatizează cu el, zâmbește.
Începe cu ”știu și înțeleg cum te simți acum, hai să vedem ce poți face diferit data viitoare?”.
Folosește-te de întrebările deschise să poți afla nevoia și cauza din spatele situației.

Pasul trei:
3. Cere clarificări pentru ceea ce a spus. 
Exemplu: "Am înțeles bine, asta este ceea ce vrei să spui?" sau "Să înțeleg că..."
Acest lucru îl va asigura că tu îl asculți cu atenție și mai mult îți pasă de ceea ce zice el.

Pasul patru:
4. Nu critica chiar dacă e greșit.
Explică-i cum vezi tu lucrurile și întreabă-l ce poate lua în considerare. 
Corectăm și suntem corectați continuu, dar se poate să o facem totuși în mod constructiv, orientat pe ce s-a făcut bine și pe calitățile copilului.
Arată-i partea bună din ceea ce a făcut și spune-i ”uite ce văd eu în situația asta..., tu ce părere ai, este o soluție pentru tine?”.

Pasul cinci:
5. Fii deschis(ă), sincer(ă) și blând(ă).
Probabil cel mai dificil din toți pașii... să fii vulnerabilă, să îi da-i voie să pună întrebări, să răspunzi întrebărilor cu sinceritate și să fii și blândă.

Oare pentru tine care este cel mai dificil pas de urmat?
Dar cel mai folosit, care este?