Azi vreau să îți spun de ce nu sunt suficiente intențiile bune pe care le avem în legătură cu copiii noștri, care sunt 3 capcane în care poți cădea și efectele lor.

După cum deja știi, eu lucrez cu ei, copiii, în sesiuni săptămânale și am discuții cu părinții. Din experiența mea am observat ce se întâmplă atunci când există doar intenții bune.

Trăim și am învățat să ne întrecem cu ceilalți, același lucru se întâmplă și cu copiii noștri. Ei sunt în permanență comparați, evaluați sau etichetați în funcție de ceea ce este în jurul lor. Ba mai mult, îi comparăm cu noi atunci când am fost de vârsta lor. Deși intenția și dorința noastră este ca ei să își păstreze unicitatea și să se poată exprima în felul lor. Oare aceasta este și dorința ta?

Dar adevărul este că, așa cum spune John Maxwell ”Singura persoană cu care merită să te întreci este propria ta persoană”, tu cel de azi, cu tu cel de ieri. Aceasta este sigura comparație pe care merită să o faci, dar și atunci când vine vorba de copilul tău.

Prima capcană în care poți cădea este CAPCANA PRESUPUNERII:

- Presupui că nu se descurcă fără tine și mai mult de atât faci lucruri în locul lui.

- Răspunzi în locul lui sau îl corectezi spunându-i ”tu nu ești așa”.

- Fiind un lucru nou presupui că nu va da răspunsuri corecte și se va simți prost sau chiar marginalizat.

- Și dacă mai ești și prezent în noua lui activitate îi vei șopti răspunsurile, îl vei corecta și te vei mira de ce copilul tău nu are curaj.

Ce efecte are asupra copilului tău, deși intenția ta este una bună:

1. Nevoia de competență (nevoie emoțională de bază) nu îi este satisfăcută, ceea ce va conduce la o stimă de sine scăzută.

2. Va căuta să se bazeze pe răspunsurile celorlalți și să caute ajutor extern de fiecare dată, ba mai mult de atât va căuta validare din exterior, ceea ce îl va face să nu aibă încredere în resursele proprii.

3. Îți va refuza orice activitate nouă pe care o propui și se va simți frustrat și vei auzi din ce în ce mai des răspunsul ”nu vreau”.

Cea de a doua capcană - ODATĂ CU VÂRSTA VINE ȘI EXPERIENȚA. 

”Nu experiența este ceea ce te va ajuta, ci experiența evaluată.” este ceea ce ajută și va face o diferență.

Simplu fapt că participă la o nouă activitate, da este o intenție bună, faptul că el nu poate avea o evaluare a propriilor acțiuni și răspunsuri îl va conduce la frustrare și dorința de a nu mai încerca.

Știu că dorința ta de părinte intenționat este să îi creezi sau să îi oferi experiențe plăcute, să nu uităm însă că din greșeli și din experiențele nefaste noi am învățat cele mai valoroase lecții de viață.

Aici se întâmplă următoarele lucruri:

- Răspunzi în locul lui sau îi șoptești răspunsurile pentru a-l scuti de o eventuală evaluare care are nevoie de îmbunătățire.

- Îți exprimi părerea că este prea greu pentru el din punctul tău de vedere.

- Îl ferești de situațiile în care el ar fi posibil să nu facă față.

Efectele asupra copilului tău:

1. Stimă de sine scăzută pentru că va putea face față situațiilor dificile din punctul lui de vedere.

2. Răspunsuri ”nu știu” din ce în ce mai dese.

3. Frica de a fi evaluat. Și lipsa experiențelor din care să învețe.

Iar cea de a treia CAPCANA este de a ști toate răspunsurile la întrebările care i se adresează.

Dacă am fi știut răspunsurile la toate întrebările, soluțiile la toate provocările, tu și eu am fi fost cu mult mai departe decât la momentul actual. Ești de acord?

Se pare totuși că ținem tare mult la cum dăm în societate și gândim încă următorul lucru: cine nu știe e ”prost”.

Ce se întâmplă aici în această capcană:

- Datorită faptului că suntem diferiți și unici în același timp, uităm că el copilul nostru are o altă realitate decât realitatea pe care noi o avem. Noi adulți avem o experiență de viață, el acum și-o formează.

- Stilul predominant al caracterului tău este diferit de al copilului tău, deși poate ai observat multe situații în care acționează ca tine în copilărie și asta te va conduce la prima capcană cea a presupunerii.

- A ști să dai un răspuns = corect.

Ce efecte are asupra copilului tău:

1. Nu va putea să discearnă ce este bine pentru el, ce este prioritar și care sunt nevoile actuale.

2. Nu va putea face diferența dintre o experiență plăcută și una din care poate învăța. Amintește-ți: nimic nu este bun sau rău până nu îi punem noi o etichetă.

3. Răspunsuri corecte există doar la materiile școlare unde de exemplu nu știi cât face 2+2 sau jumătatea lui 1.000, cine a fost Mihai Eminescu și ce a înfăptuit Ștefan cel Mare.

Răspunsurile care au legătură cu modul în care ne desfășurăm viața sunt RĂSPUNSURI DIN CARE ÎNVĂȚĂM SAU ÎI INSPIRĂM PE CEILALȚI.

Și acum poate mă întrebi, ok și ce pot să fac, eu am intenții bune.

1. PRIMUL LUCRU:

Află-i stilul predominant al caracterului lui, modul lui de comunicare și fricile pe care le are. Vei descoperi și preponderența nevoilor emoționale de bază pe care copilul tău le are. Și stilul tău pentru a putea să înțelegi și să îl motivezi de la interior spre exterior.

Aici te pot ajuta cu raportul DISC de unde le vei afla și vei putea avea claritate și pașii de acțiune pentru a evita să cazi în aceste capcane.

Activități noi la care să participe și dacă există nevoia ca tu să fii prezent, doar din postura de observator. Notează-ți tot ceea ce observi fără a interveni chiar dacă el cere acest lucru.

Evaluarea experienței avute și acest lucru doar prin întrebări deschise precum:

Care este cel mai important lucru cu care ai rămas?

Ce te-a impresionat cel mai mult? Nu ai știut sau a mai existat și alt motiv pentru care nu ai răspuns?

Cum sau ce crezi tu că este posibil pentru tine să faci data viitoare pentru a putea răspunde?

Care dintre răspunsurile colegilor te-a impresionat? Ce anume din ceea ce ați discutat te-a inspirat?

Sper din tot sufletul că îți va fi de folos, iar dacă vei folosi într-un anume mod recomandările făcute, tare m-aș bucura să știu ce fel de rezultate ai obținut.

Poți să îmi scrii un mesaj și să mi-l trimiți pe adresa de email: daniela@danielacandea.com